MEYER, cordelia ronja

Joined: 9:19 AM - Oct 01, 2017

10:03 AM - Oct 01, 2017 #1


ronja cordelia meyer,

ALL AROUND ME ARE FAMILIAR FACES, WORN OUT PLACES, WORN OUT FACES


------------------------------------------------------------------------------------------------------



------------------------------------------------------------------------------------------------

    ---- .full name: ronja cordelia meyer
    ---- .nicknames: ron, ronnie, ron-chan, coco/cocoa (exceptional de intim)
    ---- .age: 45, 1 februarie
    ---- .gender: f
    ---- .ethnicity: germano-engleza
    ---- .sexual orientation: nu s-a intrebat niciodata
    ---- .birthday & zodiac: varsator in berbec
    ---- .member group & job : medic primar psihiatrie, medic specialist psihiatrie pediatrica, centru de reabilitare Kyoto
    ---- .played by: julianne moore

------------------------------------------------------------------------------------------------



    ---- .personality: Copilaria, adolescenta si chiar traiul de adult tanar au fost colorate pentru Ronja strict in alb si negru. Ce facea bine in viziunea alor sai, alb; orice altceva, negru. Nu existau alte posibilitati. Astfel, si ea a ajuns sa oscileze intre mielul bland, dulce si obedient, cerut din exterior, si interiorul urland ca un lup la luna, aprig, dur, impulsiv, arzand ca un incendiu dincolo de orice stapanire. O figura sofisticata si inzestrata intelectual, curioasa, plina de imaginatie si de o sensibilitate emotionala iesita din comun, a tanjit mereu dupa libertatea de a fi cine isi doreste, de a avea alaturi oameni care s-o accepte asa cum e, care sa nu incerce sa o limiteze in vreun fel, oameni care sa fie acolo, dar care sa ii inteleaga si nevoie de a fi singura. Este o persoana greu de cunoscut, in ciuda acestei sensibilitati, deoarece prefera sa ii puna pe ceilalti in prim plan, sa asculte mai degraba decat sa vorbeasca.

    Ulterior, dupa zbuciumul trecutului si al labilizarii sale psihice, Ronja a trebuit sa invete sa se mai picteze si in nuante de gri. Astfel, sub ghidaj terapeutic si medicatie, a preluat elemente din ambele sale naturi, invatand, cu dificultate, sa le imbine intr-un intreg. Un intreg fragil, insa pe masura trecerii anilor, din ce in ce mai stabil. Astazi, stie sa fie calma si sa asculte, inghetand timpul daca nu reuseste altfel sa-si stapaneasca focul interior. Imprevizibilul s-a atenuat intr-o mare masura, insa niciodata complet, intocmai ca si fluctuatiile bruste de stare. Odata cu stabilizarea, parca si vocile din capul ei au inceput sa fie mai usor de redus la tacere – nu complet, desigur, niciodata complet, insa a invatat sa convietuiasca cu acestea, fara sa le mai dea puterea pe care o aveau candva asupra ei. Sau cel putin, nu asa multa. Stie sa-si acorde timp doar pentru ea insasi, facand sport, lafaindu-se in hainele scumpe pe care si le permite prin propria munca. Stie si sa rabufneasca si sa dea cu pumnul in masa, insa recunoaste momentele in care astfel de actiuni sunt riscante si ii pot anula, in vreun fel, confortul. Stie sa-si faca prieteni, dar si sa-i reteze atunci cand este nevoie.

------------------------------------------------------------------------------------------------


    ---- .history: Ronja s-a nascut intr-o familie cu atat de multe posibilitati, incat ea nici n-ar fi trebuit sa munceasca, nici copiii copiilor ei. Educatia alor sai insa a fost dura, irational de lipsita de caldura, impingand-o constant sa isi faca propria viata, propria cariera, sa nu depinda de nimeni si nimic. Astfel, Ronja a muncit deosebit de mult, fortata sa-si depaseasca limitele de fiecare data.

    Realizarea conditiei sale familiale si a faptului ca ar fi fost mai bine sa munceasca din propria vointa, nu atat de impinsa de la spate, au transformat-o intr-o faptura impulsiva, chiar cu nuante de impertinenta. Tanjea dupa afectiune din partea oricui era dispus sa i-o acorde, insa odata ce o primea, catusi de putin, nu stia ce sa faca cu aceasta si isi cerea libertatea. Nu a putut sa lege prietenii stabile niciodata in anii de liceu, cu atat mai putin in facultate. A ales medicina dintr-o selectie restrictionata de meserii, fiind singurul domeniu de care se simtea oarecum atrasa. A trebuit sa se descurce tot singura, muncind part-time pentru a se sustine in facultate, anulandu-si practic timpul pentru vreun contact interuman si adancindu-se din ce in ce mai mult in sine.

    Atat de mult, incat a ajuns sa fie un pericol pentru ea insasi.

    Astfel, atunci cand l-a cunoscut pe Tatsurou Sakurada – si, mai mult, atunci cand si el i-a intors interesul – , s-a agatat de acesta precum o planta-parazit. Era primul si singurul prieten real pe care il avea, care o accepta cu toate problemele ei, asa ca a fost usor, chiar convenabil sa nu vada ca nici el nu era tocmai perfectiunea intruchipata. Simpla prietenie nu i-a fost de ajuns; voia sa-l acapareze si sa-l tina langa ea cu orice pret. N-a fost prea greu sa ajunga in patul lui. N-a fost prea greu nici sa-l convinga ca ia pilule contraceptive, doar pentru a ramane insarcinata si a-l lega de ea pentru totdeauna.

    Si, cum un necaz nu vine niciodata singur, tot in aceeasi perioada a aflat si adevarul despre familia sa: tot ce facusera ai ei fusese ca sa o protejeze de ocupatiile lor ilicite. Mama sa facea parte din familia Hardwich si detinea, partial, o intreaga retea de contrabanda cu opere de arta si alte asemenea afaceri. Confruntarea care a urmat a fost suficienta pentru a o impinge dincolo de limita, facand-o sa vrea sa-si puna capat zilelor. Chiar ar fi reusit, daca n-ar fi fost Tatsurou care sa o salveze in ultimul moment.

    Insa tot contextul familial si echilibrul hormonal din sarcina, adaugate unei facultati din ce in ce mai grea si stresului inevitabil de la job, toate ii zadarnicira odata pentru totdeauna psihicul. Cu o depresie post-partum severa, pe langa schizofrenia pe care o avea deja la bord, nici casatoria cu Tatsurou, nici copilul abia nascut nu au fost suficiente pentru a o convinge ca mai avea pentru ce sa traiasca. A fost salvata de la a doua tenativa de sinucidere tot de Tatsurou. Totusi, calculele sale se dusera pe apa sambetei cand pana si el o parasi: presiunea prea mare si labilitatea ei psihica il facura pe Tatsurou sa intenteze divort si aduse suficiente argumente pentru a castiga custodia lui Sayuri, fetita lor. De altfel, nu prea era nimic de castigat. In adancul fiintei sale patrunse de nebunie, Ronja realiza ca Tatsurou putea avea grija de fata mult mai bine decat ar fi fost ea in stare vreodata.

    Ulterior, internata multa vreme in spitale de psihiatrie, Ronja gasi puterea sa se refugieze in singurul lucru in care avusese voie dintotdeauna sa o faca: in invatat. Sub tratament, reusi sa termine facultatea, alegand psihiatria din macabra ratiune ca nebunii ii cunosc pe nebuni cel mai bine. Si a avut dreptate sa faca o astfel de alegere, poate cea mai mare dreptate din intreaga viata. Capacitatea de a se transpune in diferite vieti, dezvoltata inca de mica sub abuzurile psihice si fizice de la ai sai au ajutat-o sa devina un medic de exceptie. Si, cum fusese invatata sa nu se rezume la mediocritate, dupace isi lua primariatul incepu o noua specializare, in psihiatrie pediatrica, pentru a avea o gama mai larga de posibilitati pe viitor. Pediatrie pentru a incerca sa isi inteleaga fiica pe care nu a cunoscut-o niciodata suficient de bine si pentru a-si incerca sa-si repare greselile fata de aceasta, pe de o parte, dar si pentru ca mintea aflata in plina dezvoltare este un domeniu mult mai larg si mult mai vag de studiu.

    Mutarea in Kyoto a survenit natural, in aceste conditii: dorind sa se apropie de Sayuri, s-a folosit de legaturile pe care le avea cu clanul Hardwich (si pe care nu le-a exploatat niciodata la adevarata lor valoare) pentru a obtine un post de proba la o clinica de reabilitare din Kyoto. Interesul personal a fost dublat si de cel profesional atunci cand l-a cunoscut pe Anthony Ego, un criminal bolnav psihic si o enigma pentru psihiatrii japonezi. Ultimul care se ocupase de caz renuntase la post doar pentru a nu mai fi nevoit sa il ingrijeasca in continuare – insa Ronja reuseste acolo unde japonezii esuasera: folosind o abordare cel putin controversata, il stabilizeaza pe Ego, ajungand angajata cu norma intreaga. Tocmai la timp pentru a incerca sa-si faca si ea o viata normala, sa se impace cu trecutul si sa isi fructifice cunostintele intr-un viitor demn de ea...


------------------------------------------------------------------------------------------------

    ---- . roleplay -

------------------------------------------------------------------------------------------------
    ---- .your name/alias:
    ---- .your age:
    ---- .experience:
    ---- .how did you find this forum?:
Quote
Like
Share